luni, 7 septembrie 2009

...truth is never definitive and error is always probable

Asa cum declara Karl Popper, adevarul nu este niciodata definitiv si erorile sunt mereu probabile. Singurul adevar care nu se schimba este istoria, insa tot ceea ce stim sau credem ca stim despre prezent sau viitor este maleabil, si sensibil la realitatea inconjuratoare. Traim cu iluzia ca stim adevarul, si toate parerile formate, impresiile, convingerile create sunt corecte, si brusc totul se poate rasturna peste noi, creandu-ne cu totul alte imagini si alterand adevarul crezut. Insa adevarul just este ca nu putem stii adevarul niciodata, tot ce putem face e sa ne conformam schimbarii si sa ne adaptam mereu realitatii noi create si, binenteles, sa pastram ceva loc si pentru erori, sa incercam sa prevedem aceste schimbari.
Si intrebarea care ma preocupa este, cat de mult ne poate afecta aceste schimbari?cat de mult ne legam de o iluzie si cat de greu este sa ne adaptam realitatii? Adesea traim o lume interioara, o lume a viselor si sperantelor, o lume care nu se comformeaza mereu cu realitatea, o lume ideala pe care dorim sa o transpunem in realitate, insa tocmai aceasta ruptura de realitate se va intoarce impotriva noastra, si atunci suntem pregatiti sa facem fata adevarului?

Libertatea

o intrebare care framanta pe multi, insa al carui inteles a fost de multe ori inteles greshit. Un ideal constant al evolutiei omului a fost libertatea absoluta, insa in aceasta lume in care suntem interconectati si depindem unul de altul, libertatea poate fi de multe ori limitata. Insa ce inseamna sa fii liber? Sa poti face ceea ce vrei, cand vrei, cum vrei si cat vrei? Oare nu suntem toti raspunzatori asupra faptelor noastre si consecintele actiunilor noastre nu pot oare dezechilibra societatea in care traim? Un personaj anonim a declarat odata ca libertatea inseamna marea, insa oare marea insasi nu este ghidata dupa regulile naturii in care traim, nu este si ea constransa si limitata de mediul in care se afla? Suntem liberi sa actionam dupa propriul nostru plac, insa suntem in acelasi timp raspunzatori pentru toate deciziile noastre.
O intrebare constanta care preocupa pe multi este daca suntem liberi sa uitam telefoanele acasa, sau laptopul, si sa ne izolam pentru o perioada de stilul de viata cu care suntem obisnuiti? Cred ca de multe ori confundam dependenta cu privarea de libertate, este in puterea noastra sa realizam toate lucrurile astea, dar nu avem destula vointa. De asemenea confundam lipsa de oportunitati si de optiuni ca o privare a libertatii, un copil sarac care nu isi permite o caiete pentru scoala, este el privat de libertate, cred ca avem noi libertatea sa il ajutam, si atunci de ce nu o facem?
Discutam de libertate in cazul in care suntem fortati sa facem ceva impotriva vointei noastre, insa este oare cazul acesta al nostru?

joi, 3 septembrie 2009

Adesea

Vi s-a intamplat vreodata?

Adesea ne stabilim in viata o destinatie,avem un curs bine stabilit si totul e frumos si promitator, insa de multe ori toate planurile sunt date peste cap si dintr-o data drumul nostru sigur si continuu, devine ca o intersectie din care nu mai poti vedea iesirea. Fiecare drum are o destinatie diferita, frumoasa poate,in felul ei, ne intrebam adesea "oare ce era pe strada cealalta", incercam, ne intoarcem, experimentam, si pierdem, ramanem pe loc si nu mai iesim din intersectie. Ne invartim continuu in jurul sensului giratoriu, cautand o iesire mai buna, analizand iar si iar fiecare posibilitate, pana cand toate drumurile vor fi inchise, si noi vom fi blocati acolo...

joi, 28 mai 2009

Introducere

Am creat postul de ceva timp si nu eram decis daca sa scriu sau nu (indecis, dupa cum se observa). Pana la urma de ce scriu, pentru cine, pentru mine sau pentru restul lumii? Gandurile m-au dus la explicatie care imi pare atat de plauzibila uneori ca mi se pare falsa, caut o vindecare pe care numai cuvintele o pot aduce. Dar despre asta alta data.
Poate va intrebati numele postului de unde vine. Recent am descoperit pasiunea de a citi, singurul motiv pentru care ma opresc din citit este costul lor. Numele reprezinta titlul unui capitol care m-a impresionat foarte mult, poate din cauza ca ma regaseam in povestea respectiva, din cartea cu acelasi nume a lui Gabriel Garcia Marquez, "Ochi de caine albastru".